Atmosfera solara are o structura concentrica fiind alcatuita din fotosfera, cromosfera si coroana solara.
Fotosfera, primul strat al atmosferei solare, are o grosime de cca 300 km si o temperatura de numai 6000°K. Pe suprafata acesteia au fost observate urmatoarele fenomene:
– granulele se observa asemenea unei retele de celule mici stralucitoare, aflate intr-o permanenta agitatie. Fiecare granula este o bula de gaz cu suprafete de la 200 la 2000 kmp. Acestea apar, se transforma si dispare in aproximativ 10 minute. Se pare ca sunt provocate de curentii convectivi solari;
– faculele sunt fenomene active extrem de luminoase care apar de regula la extremitatile petelor soalre. Temperatura este mai ridicata decat in restul fotosferei, iar existenta de ordinul zilelor;
– petele solare sunt regiuni intunecate care apar pe discul solar. Ele apar intunecate deoarece au numai 4.500 K in raport cu temperatura discului de cca. 6.000 K. Petele nu sunt fixe pe suprafata solara, ci ele se deplaseaza, de la stanga spre dreapta, fapt care dovedeste miscarea de rotatie a Soarelui in sens direct. Acestea apar in urma unei eruptii neregulate, apoi se rotunjesc, fiind inconjurate de penumbra, cu diametrul intre 1.000 – 100.000 km. Petele dispar dupa cca. trei saptamani terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numarului petelor, avand perioada medie de 11 ani.
Cromosfera situata deasupra fotosferei, are o grosime de cca 2000 km si o temperatura ce creste din baza pana la partea superioara, la cca 20000°K. Aici se manifesta explozii de plasma, care arunca jeturi de gaze, numite spicule, ce ajung pana la 10000 de km altitudine. Manifestarea este rapida cu o durata de 15-20 minute.
Coroana solara este stratul exterior al atmosferei solare format din plasma, care se extinde in spatiu distanta de milioane de km fata de cromosfera. Vizibila in timpul eclipselor totale, gazele din coroana ating temperaturi foarete ridicate – cca 2 mil. grade K. Periodic se produc eruptii coronale, prin care miliarde de tone de materie sunt dispersate in sistemul solar perturband vantul solar (flux de particule cu sarcina electrica – protoni si electroni, emis de Soare), cu repercursiuni asupra intensitatii de manifestare a aurorelor polare din atmosfera terestra.
