De foarte mult timp, ba chiar as putea spune ca sunt ani de zile, tatal meu avea obiceiul sa plece cu colegii de la serviciu o data la doua saptamani la peste. Mie-mi place tare mult sa pescuit si stiu ca de mic il bateam la cap ca sa ma ia si pe mine cu el. Mereu ma loveam de marele zid “nu” sau “nu, nu te iau ca esti mic, mai ai de invatat”. De fiecare data stiu ca ma puneam pe plans doar, doar ca sa ma ia si pe mine cu el. Si de fiecare data functiona schema cu plansul. Inainte sa plecam din oras trebuia sa dam la cel putin o data la un magazine care era specializat in articole pescuit, pentru ca mereu mai era cate un lucru de cumparat. Fie o pluta care s-a rupt data trecuta sau a sarit o broasca pe ea, fie ace, care mai de care, pentru ca data trecuta cand au fost o stiuca sau in unele cazuri, un crap le-a rupt cu tot cu nailon. Sa nu mai spun ca nailon cumpara cu sulul si tot nu stiu nici pana acum unde disparea din peisaj pana data viitoare. Ba se pierdea, ba era rupt de un peste de nu stiu cate kilograme. Dar au fost niste moment frumoase, ce-I drept, la pescuit mereu te intalnesti cu situatii care mai de care mai ciudate.
