Carte, un simplu cuvant care imi provoaca o mie de stari pe minunt. Si da, poate este un pic ciudat pentru ziua de astazi, dar mai sunt si oameni care citesc nu pentru ca trebuie, ci pentru ca vor sa faca asta. Sunt un exeplu viu, iubesc cartile, iubesc sa citesc. Desi lumea filmelor este foarte captivanta cartile au farmecul lor. Am intrat in lumea cartilor de la o varsta destul de frageda, in ciuda faptului ca nu intelegeam prea multe pe atunci, am decis sa raman. Si nu, nu regret asta.
Am crescut o data cu cartile pe care le citeam. Incepand cu povestile lui Ion Creangă care erau aparent copilaresti, pana la cartile minunatului Sigmund Freud care au o profunzime aparte. In spatele meu este o lista imprsionanta de carti citite, nu ma laud, doar incerc sa dau cuiva un exeplu, un exemplu bun, pentru ca rele avem destule. Am invatat o multime de lucruri noi si am evitat greseli care poate uneori pareau inevitabile datorita unor carti care cu adevarat m-au marcat.
Nu pot reda in cuvinte senzatia pe care o ai cand citesti o carte. Sunt carti care iti rascolesc sufletul si iti ating pana si cele mai fine coarde , provocand lacrimi si zambete in acelasi timp. Recunosc, sunt carti care nu m-au primit din prima, care dupa 50 de pagini m-au dat afara din décor, era prea complicat pentru mine, dar peste ani, revenind la ele mi-am dat seama ca eu nu eram pregatita ca sa le inteleg si sa le primesc in viata mea. Acum stiu, cand nu inteleg o carte, nu mai sunt trista, nu incerc cu disperare sa o termin doar de dragul de a o putea adauga in lista mea, doar o las pe mai tarziu. O sa vina si timpul ei sau timpul meu. Poate si tu ar trebui sa faci la fel.
